Zebra

Zebra este intalnita in campie, in zone deschise, dar si in munti, in Africa. Are capul alb cu pete maro, fata de culoarea maro deschis si corpul alb-argintiu sau alb-galben cu dungi negre.
Ajunge la 1,5 metri inaltime si cantareste intre 200 de kg si 500 de kg.
Zebrele raman impreuna cu alte exemplare, formand turme, in interiorul carora se recunosc intre ele prin intermediul mirosului, a sunetelor sau a altor semne primare. Se hranesc cu plante, frunze si iarba si sunt dependente de apa, fiind nevoite sa calatoreasca mult pentru a o gasi. Cand o gasesc sunt capabile sa bea pana la 14 litri de apa pe zi.
Dungile o fac pe zebra diferita fata de restul familiei cailor. Principalul dusman al zebrei este leul. Ea se apara prin fuga, modul in care sunt dispuse dungile ajutand-o sa se piarda in zare, pradatorul neavand precizie in a o urmari. Mai ales daca sunt mai multe intr-o turma, urmarirea lor de catre dusmani devine imposibila, provocand confuzie cu atatea dungi.
Femelele tinere sunt capabile de reproducere la virsta de 2 ani, deci mult mai devreme decat masculii. Separarea de familia de origine si atasarea la o alta grupa se face la virste diferite pentru masculi si femele, ceea ce exclude practic consanguitatea si diminueaza posibilitatea ca un mascul si o femela provenind din acelasi parinte sa se regaseasca in cadrul unei familii.
Dupa imperechere, gestatia femelei dureaza un an, nasterea producandu-se repede, in numai 20 minute, in prezenta intregii familii. Femela care este gata sa nasca se culca pe o parte si se ridica imediat ce puiul a parasit complet corpul ei. Miscarea provoaca ruperea cordonului ombilical. Puiul are o evolutie extrem de rapida, la numai 15 minute de la nastere izbutind sa se ridice in picioare, iar dupa doua ore fiind capabil sa-si urmeze mama.
Timp de cateva zile, aceasta nu permite nimanui sa se apropie de pui, exceptie facand doar in cazul fratelui sau a surorii.
Abia dupa 10 zile manzul intra in contact cu restul familiei si primeste ingrijiri din partea tatalui, care-l vegheaza atent. Cand implineste 6-7 ani este intarcat. Femela se poate imperechea din nou, imediat dupa nastere, insa are de obicei un pui o data la doi ani.

Cangurul

Numele stiintific corespunzator pentru cangur este "macropods", care se traduce prin "picior lung". Exista mai multe specii de canguri - cangurul rosu (cea mai cunoscuta specie), cangurul de copac si altele. Se intalneste in Australia sau in insulele apropiate, in zone uscate, desertice. Pentru a evita soarele puternic din timpul zilei se adaposteste la umbra copacilor sau in locuri asemanatoare.Deplasarea se face prin sarituri sustinute de Membrele posterioare puternice si lungi. Poate sari peste 12 metri iar viteza sa de deplasare poate atinge 74 de km/ora. Chiar si cand inoata, isi misca picioarele in acelasi timp.
Cand viteza acestei topaieli creste intra in actiune coada cangurului, care foloseste la pastrarea echilibrului, dar are si rolul unui al cincilea picior intr-o deplasare normala. Aceasta este deasa si lunga, folosindu-i, de asemenea, si cand se odihneste, costituind, impreuna cu picioarele din spate, baza sprijinirii si mentinerii echilibrului.
Culoarea blanii este de diferite culori (maro, rosie, neagra sau gri), in functie de specia din care fac parte. La cele mai multe specii blana de pe picioare este alba.
Cangurul poate atinge 1 metru si jumatate inaltime, iar coada poate avea pana la 1 metru lungime. Greutatea ajunge la aproximativ 90 de kilograme. De regula se intalnesc in grupuri familale, dar exista si specii care prefera sa traiasca singure.
Specific pentru aceste animale este faptul ca ele isi poarta puii in marsupiu pana cand cresc suficient de mult pentru a se putea deplasa. La nastere acesti pui masoara circa 1,5 cm, fiind mai neajutorati decat "puii" nou-nascuti umani. Mai mici decat degetul mare al mainii si orbi, puii cangurului se tarasc (avand ca ghid mirosul specific al mamei) prin blana cangurului pana in marsupiu. Aici se aseaza la mamelonul mamei care se umfla in gura lui, mentinandu-l astfel in interiorul marsupiului. Pana ala 4 luni acesti pui nu vad, pentru ca au ochii inchisi, iar de la 3 luni incepe sa le apara blana. In aceste conditii, vor iesi din marsupiul mamei abia dupa 6-8 luni de viata.
Hrana principala a cangurului o constituie iarba.

Sursa: http://animalswold.blogspot.com/

Rasul

RASUL face parte din subordinul Felis al familiei Felidea. Este un animal puternic si agil ce poate depasi 1- 1,5 m lungime, din care coada masoara 25 cm. si o greutate de 30 kg. Este, la momentul actual, cel mai mare felid din Romania, fiind raspandit in cele mai retrase masive muntoase, cum este Retezatul, Parangul, Fagarasul sau Muntii Rodnei.

Pe partea dorsala a corpului blana este rosie-cenusie, amestecata cu alb; pe cap, gat, spate si flancuri blana prezinte pete care variaza mult. Elementele care il particularizeaza sunt: favoritii dispusi pe maxilarele superioare, varful cozii negru si smocurile de peri negri de pe varfurile urechilor (care au 4-5 cm).

Asemenea celorlalte felide, paseste fara zgomot, incet si prudent, alearga repede si este capabil sa execute salturi impresionante in lungime, ce depasesc de 10 - 15 ori lungimea propriului corp. Se catara in copaci (foarte putine din speciile mari ale acestei familii nu sunt capabile sa se catare in arbori, cum ar fi leul sau ghepardul) si se descurca foarte bine si in apa.

Traieste in nordul si estul Europei, in Asia Occidentala, in Tibet si America de Nord, in padurile dese si greu accesibile, bogate in vanat. In trecut putea fi intalnit in toate padurile mari din Germania. Exista mai multe rase de rasi, cum ar fi Lynx pardalis din Spania, Felis caracal sau Rasul pustiului din Africa, Lynx canadensis sau Rasul polar si Lynx rufus sau Rasul rosu din America etc.

Din cauza faptului ca ataca orice animal, provocand pagube turmelor de vite, dar si din cauza frumusetii deosebite a blanii si a gustului deosebit al carnii, rasul este urmarit si vanat pretutindeni, fapt ce a condus la disparitia lui din anumite zone.  Din constatarile facute asupra animalelor aflate in captivitate s-a ajuns la concluzia ca rasul este cel mai iritabil si salbatic reprezentant al intregii familii.

Rasul traieste izolat si vaneaza pe timp de noapte. Este vestit pentru abilitatea cu care isi captureaza prada, pe care o urmareste din copac, napustindu-se asupra ei, printr-un salt mare. Este un animal carnivor si iubitor de sange, consumand la animalele vanate in primul rand organele cu masa sanguina semnificativa (inima, ficat, plamani). Nu este un animal de grup.

Cerbul

Habitat:

Habitatul natural al cerbului este padurea.In zonele in care mai exista si astazi terenuri intinse de padure , la fel cum erau cu secole in urma , mai intalnim  acest animal.
Multe paduri au devenit prea dese, cum ar fi cele din regiunile montane. Deoarece  cerbii sunt animale blande si se adapteaza usor , in unele regiuni din Alpi, s-au mutat dincolo de marginea padurilor, loc in care isi  petrec vara , urmand ca  iarna sa revina in padurile ce le ofera protectie.


Alimentatia si mod de hranire

Cerbul se hraneste in special cu iarba , pe care o rupe  apucand-o intre incisivii inferiori ascutiti si marginea maxilei  superioare. Cu ajutorul molarilor puternici ,dispusi pe maxilele superioare si inferioare ,iarna pot sfarama chiar si crengile uscate.

Stiati ca ...

• La ocazii festive,pe timpul romanilor , in fata  carelor erau pusi cerbi. 

• Cerbul nobil mananca tesutol cornos descuamat de pe  coarnele proprii , iar cerbii din regiunile montane ale Scotiei consuma  intreg cornul ,dupa ce le-a cazut. Explicatia este ca solul  saracacios montan, nu contine suficiente minerale, acestea  fiind  indispensabile cresterii  noului corn.
• In timpul luptelor , cerbii  isi  pot agata  coarnele in asa masura  incat nu si le mai pot desface , astfel ambele animale  pot muri de foame.

• Masculul  cu coarne multiramificate poarta denumirea de mascul capital.

Poze cerb:

Delfinul

Delfinii sunt mamifere marine înrudite cu balenele si marsuinii (Phocoena phocoena). Există în jur de 40 de specii de delfini în 17 genuri diferite. Delfinii variază ca dimensiune de la 1.2 m și 40 kg (Delfinii Maui), ajungând până la 9.5 m și 10 tone (Orca sau Balenă ucigașă).
Se găsesc în întreaga lume, în special în apele puțin adânci din zonele de coastă. Delfinii sunt animale carnivore, hrănindu-se cu pește și calmari. Familia Delphinidae este cea mai mare din Ordinul Cetacea, fiind și relativ recentă: delfinii au evoluat acum aproximativ 10 milioane de ani, în miocean

 » Delfinii sunt cele mai inteligente mamifere marine. Ei traiesc in grupuri, in toate oceanele lumii dar se gasesc in mod special in Oceanul Atlantic si cel Pacific. Desi isi petrec foarte mult timp in ape, delfinii sunt nevoiti sa iasa la suprafata pentru a respira.


»  Corpul l» Lungimea unui delfin la maturitate depaseste 1,2 metri dar poate fi si mai lung. Cantaresc intre 60 si 600 de kg.
» Delfinul are intre 12 si 200 de colti si nu isi pierde nici unul pe intreaga durata a vietii.
» Poate sari din apa si pana la 6 metri.
» Delfinii pot privi cu un ochi intr-o parte si in acelasi timp cu celalalt ochi privesc intr-o alta directie.
» Nu se sperie de furtuni deoarece le place foarte mult in mare agitata.
» Sunt foarte jucausi. Jocurile ocupa mult din timpul delfinilor.

» Se hranesc, in deosebi noaptea, cu pesti si cu calmar. Isi folosesc sonarul pentru a descoperi pestii ascunsi in nisip. Delfinii sunt vanatori extraordinari. Pot sa survoleze chiar si apele putin adanci si pot ataca chiar si animalele care stau pe marginea apelor. Cand ataca in haita pastreaza liniste. Sunt iuti si agili. Cand vad mai multi pesti intr-un loc ii aduna in bancuri foarte restranse, dupa care inhata pestii unul cate unul.

» Delfinii inoata repede ceea ce ii protejeaza de posibilii pradatori. Sunt foarte protectori unii cu ceilalti. In cazul in care sunt atacati de pradatori formeaza manunchiuri de mai multi delfini pentru a se putea apara mai bine. Cand o femela este pe cale sa nasca, pentru a o proteja, ceilalti delfini fac un zid in preajma ei, de jur in prejur.
» Cel mai mare delfin se numeste Orca si i se mai spune balena ucigasa. Poate atinge 10 metri lungime dar si o greutate de circa 7 tone. Desi este atat de imensa, Orca poate atinge viteze de 45 km/h. Acesti delfini mai sunt numiti si “lupii marilor”. Se hranesc cu pinguini, pesti, lei de mare dar si cu alte vietati. Femelele conduc vanatoarea si ataca primele apoi masculii sunt cei care dau lovitura de gratie vanatului. Sunt adevarati ucigasi.

Sursa: http://www.descopera.net/

.

Top 10 cele mai rapide animale terestre

1. Ghepardul (114 km/h)

Ghepard

Ghepardul membru al familiei pisicilor salbatice mari – este de departe cel mai rapid animal. Ghepardul are o acceleratie exploziva, fiind capabil sa atinga in 3 secunde, pornind de pe loc, o viteza de 114 km/h, fiind mai rapid decat majoritatea masinilor de curse.

2. Pronghorn-ul (95 km/h)

Pronghorn

Pronghorn-ul  este un animal complet unic pe aceasta planeta, al carui nume inseamna “capra antilopa americana”, dar acest pronghorn – care seamana cu un cerb – nu este nici capra, nici antilopa, ci este singurul membru supravietuitor al unei specii foarte vechi, care a trait acum 20 de milioane de ani. Pronghorn-ul – un animal nativ din America de Nord – este cel mai rapid animal din emisfera vestica, care poate atinge o viteza de 95 km/h. Desi este mai lent decat ghepardul, pronghorn-ul isi poate mentine viteza maxima pe distante mult mai lungi, datorita faptului ca are inima si plamanii mari.

3. Leul (80 km/h)

Leu

Leul  care poate cantari pana la 250 kg – poate atinge viteze de pana la 80 km/h, atunci cand alearga dupa prada.

4. Gazela lui Thomson (80 km/h)

Gazela lui Thomson   una dintre cele mai cunoscute gazele, numita astfel dupa exploratorul Joseph Thomson – este intalnita pe pajistile si campiile intinse din nordul Tanzaniei si sudul Kenyei. Are o greutate de pana la 29 kg si simturile auzului, vazului si mirosului foarte bine dezvoltate, ceea ce ii compenseaza vulnerabilitatea din campiile intinse. Gazela lui Thomson poate scapa de pradatori si datorita abilitatii sale de a alerga cu o viteza de pana la 80 km/h, cat si capacitatilor sale de a se intoarce rapid si de a inainta prin sarituri.

5. Gnu-ul albastru (80 km/h)

Gnu albastru

Gnu-ul albastru  una din cele doua specii de gnu (gnu este o antilopa Africana de talie mare) – este un animal ierbivor vargat, intalnit in sudul si estul Africii, care poate atinge o viteza de 80 km/h.

6. Springbok-ul (80 km/h)

Springbok

Springbok ( este o gazela sud-africana ce cantareste pana la 50 kg. Aceasta poate sari in inaltime pana la 3 metri si jumatate, iar sariturile ei in lungime ating 15 metri. Astfel, Springbok-ul poate alerga cu viteze de pana la 80 km/h.

7. Calul “Quarter” (76 km/h)

Calul “Quarter”  este o rasa americana de cai, ce exceleaza in alergatul pe distante scurte, putand atinge o viteza de pana la 76 km/h.

8. Cainele salbatic African (72 km/h)

Cainele salbatic African , care mai este cunoscut si sub denumirile: “Caine pictat” sau “Caine african de vanatoare” este un caine foarte rar, care cutreiera campiile, pajistile si padurile Africane. Desi cantareste pana la 36 kg, poate alerga cu o viteza de 72 km/h.

9. Elanul (72 km/h)

Elan

Elanul este una dintre cele mai mari specii de cerbi, un animal masiv a carui viteza ajunge pana la 72 km/h.



 

10. Lupul de preerie (69 km/h)

Lupul de prerie

Lupul de preerie  este o specie canina din America de Nord si Centrala, a carei viteza maxima inregistrata este de 69 km/h.

Gazelele

Genul de antilope cel mai cunoscut si cel mai bogat in specii este cel al gazelelor (Gazella). Sunt animale sprintene si delicate, cu coarnele inelate, in forma de lira, care populeaza stepele Africii si ale Asiei. Fauna africana se remarca prina abundenta animala si prin numarul mare de antilope si gazele mici sau mari, solitare sau sociale, forestiere sau desertice, toate provenind din aceeasi familie - cea a Bovidae-lor. Dintre acestea gazela Thomson (Gazella thomsoni) si gazela Grant (Gazella granti) traiesc inca in zonele tropicale africane ca stramosii lor. Silueta eleganta a gazelelor se regaseste la absolut toate speciile, in ciuda catorva diferente de marime. Gazela Grant este de doua ori mai mare decat gazela Thomson, insa ambele ilustreaza perfect genul Gazella, cu capetele lor fine, cu urechile mobile, cu ochii foarte ageri si cu coarnele inelate, prezente la ambele sexe. Acestea coabiteaza in savanele Africii de Est. Gazelele se hranesc, de obicei, cu ierburi si frunzis.

           

Gazelele Grant au un simt al dominarii foarte dezvoltat. Comportamentul lor este graitor in acest sens. Ele au un mers tantos, iar atunci cand isi disputa suprematia masculii se ridica in doua piciaore si isi smucesc capul, intr-o suita de pozitii ostentative. Gestul cel mai distinct - jocul de cap - este unic printre gazele. Cei doi rivali stau unul langa altul, cu fetele orientate in directii opuse. In momentul in care se apropie, isi intorc fetele, cu barbiile si capetele ridicate, apoi, simultan, isi rasucesc capetele, privindu-se fata in fata si agitandu-si superbele coarne. Rareori se ranesc, insa prin gesturile capului se stabileste care dintre ei este cel mai puternic. Astfel de dueluri pot dura 15 minute, pe parcurs rivalii facand pana la 20 de jocuri cu capul. De obicei, conflictul se rezolva fara sa fie necesar un contact fizic intre cei doi. Gazelele Grant au un comportament mai putin social: singurul grup care se observa in mod regulat este cuplul mama-pui. Celibatarii pot trai in grupuri mici pe perioade scurte.

Prin coloritul lor, gazelele Thomson se camufleaza destul de usor in savanele uscate ale Africii. Corpul le este acoperit de o blana galbuie, si prezinta niste fasii groase negre, care le estompeaza conturul atunci cand se afla in turma. Spre deosebire de gazelele Grant, traiesc in cirede mari de sute sau chiar mii de indivizi si, uneori, se asociaza cu turme de zebre sau de antilope gnu, pentru a se apara mai bine de pradatori. Foarte interesant este ritualul de imperechere al acestor gazele: masculul trebuie sa execute o serie de jocuri pentru a convinge femela sa cedeze avansurilor lui. Mai intai se apropie de ea, intinzandu-si gatul si o inghesuie pana cand aceasta urineaza. Masculul ii adulmeca si ii gusta urina, chimicalele din ea indicandu-i daca femela este pregatita de imperechere. In cazul in care semnalele sunt pozitive, o urmeaza la cativa metri distanta, se inalta pe picioarele din spate si recurge la un topait leganat, scotand uneori sunete sub forma unor bolboroseli.




Sursa : Wikipedia

Ghepardul-Cel mai rapid animal de pe planeta

Asa cum probabil stiti, ghepardul este, un mamifer cu o acceleratie exploziva, el fiind capabil de a atinge in 3 secunde, pornind de pe loc, o viteza de circa 110 km/h, fiind mai rapid decat majoritatea masinilor de curse. S-a demonstrat faptul ca, spre deosebire de restul felidelor, ghepardul are gheare neretractile, din aceasta cauza el poate dezvolta o forta motrica superioara.
Ghepardul regal se deosebeste  prin coloritul blanei sale diferit si anume, detine cele mai mari si mai intunecate pete, aceasta stabilindu-se ca aceste pete sunt cauzate de o gena recesiva, si nu pentru ca sunt o alta subspecie. Initial ghepardul regal a fost privit ca un mit, deoarece acesta a fost vazut atat de rar, in 1926 a fost raportat primul exemplar in Zimbabwe, iar in 1975 pentru prima data i-a fost luata o fotografie.

Daca in prezent se stia ca un ghepard comun, poate atinge o viteza maxima de circa 110 – 115 km/h, ghepardul regal a stabilit un nou record de viteza ajungand in timpul vanatorii, pe termen scurt, pana la incredibila viteza de aproximativ 135 km/h.

 Acesta este un ghepard regal!!!


Ghepardul, al cărui nume în limba engleză, cheetah, este originar din sanscrita, Chitraka, denumire binomială, Acinonyx jubatus, este un membru atipic al familiei pisicilor sălbatice mari, Felidae. Ghepardul este a un cățărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale și nu prin agilitatea săriturii. Ca atare, este plasat în propriul său gen, Acinonyx. Ghepardul este, de departe, cel mai rapid animal terestru, și chiar dacă viteza sa maximă exactă este necunoscută, poate atinge adesea mai mult de 105 km/h (sau 65mph). Cel mai rapid record de viteză înregistrat de un ghepard a fost de 105 km/h (65.25 mph), obținut pe distanțe scurte (de circa 460m sau 500 de varzi). Ghepardul este, de asemenea, posesorul unei accelerații explozive, fiind capabil de a atinge în trei secunde, pornind de pe loc, viteza de circa 110 km/h (sau ≈70 mph), fiind mai rapid decât majoritatea mașinilor de curse. La acest record contribuie și faptul că, spre deosebire de restul felidelor, ghepardul are ghearele neretractile. În prezent, cea mai mare populație de gheparzi se găsește în Namimbia.

Leopardul

Leopardul este una din cele mai mari feline, cu o greutate cuprinsă între 40 - 80 kg, o înălțime de 60 - 80 cm și cu o lungime a corpului de până la 2 m.

Leopardul mai este cunoscut cu numele de  „Panthera pardus”.Acesta este un expert la catararea in copaci.
Pantera neagră este unicul leopard cu blana de culoare neagră în întregime. În ciuda acestor mărimi destul de mari, leopardul este un animal agil. Pot trăi până la 20 ani. Leoparzii sunt animale nocturne Leopardul este vestit pentru capacitatea sa de adaptare,iar datorita simturilor sale excelent dezvoltate si a desenului blanii,ramane nevazut daca este nevoie.

STIATI CA...

• Leopardul bea apa cu placere in fiecare zi , dar in lipsa acesteia , rezista aproximativ 1 luna intreaga.
• Despre leopard se spune ca accepta  in mod deosebit carnea de caine.Au rapit multi caini de pe terasele caselor.
• Leopardul poate ramane insesizabil chiar si cand nu prea exista posibilitatea de a se ascunde in mediu   ( cum ar fi in zonele muntoase). Datorita acestor inaltimi , este mai greu de depistat decat leul sau tigrul.

Panthera Pardus, este un membru al familiei Felidae şi cea mai mică dintre cele patru "pisici de mare", în genul Panthera, celelalte trei fiind tigrul, leul, şi jaguar.Leopard a fost o dată distribuite în Est şi în Asia de Sud şi Africa, din Siberia spre Africa de Sud, dar gama sa de distribuţie a scăzut radical din cauza vânătorii şi a pierderii habitatului. În prezent, este în principal gasit în Africa sub-sahariana, există, de asemenea, populaţii fragmentate în subcontinentul indian, Sri Lanka, Indochina, Malaysia, Indonezia, şi China.

Comparativ cu alţi membri ai familiei Felidae, leopardul a picioare relativ scurte şi un corp lung, cu un craniu mare. Aceasta este similară în aparenţă cu jaguarul, dar este mai mic şi mai uşor construit. Blana sa este marcat cu rozete similare cu cele ale Jaguar, dar rozete de leopard sunt mai mici şi mai dens ambalate, şi nu au de obicei ca puncte centrale jaguarii fac. Atat leoparzii şi jaguarii care sunt melanistic (complet negru sau de culoare foarte inchisa) sunt cunoscute sub numele de pantere negre.

Succesul specii în sălbăticie este în parte din cauza comportamentului său de vânătoare oportuniste, adaptabilitatea sarcina de a habitatelor, de abilitatea de a rula la viteze se apropie de 58 kilometri pe oră (36 mph), capacitatea sa de neegalat de a urca copaci chiar şi atunci când poartă o carcasă grele , şi capacitatea acesteia de notorii pentru stealth.Leopard consumă practic orice animal care se poate vâna în jos şi de captură. Habitatul lui variaza de la padurile tropicale la terenuri deşert.



Vânătoare şi dieta

Leoparzii sunt vânători versatil, oportunist, si au o dieta foarte larg. Ele se hrănesc cu o diversitate mai mare de pradă decât alţi membri din speciile Panthera, şi vor mânca orice, de la gândacii de bălegar la 900 kg (2.000 lb) elands de sex masculin gigant  Dieta lor constă, în principal de ungulate şi maimuţe, dar. Ei mananca, de asemenea, rozătoare, reptile, amfibieni, insecte, păsări (cum ar fi Guineafowl Vulturine), peşte şi, uneori, prădători mai mici (cum ar fi liliacul urecheat-vulpi, jderi, şi şacali). In cel putin un exemplu, un leopard a precedat o sub-adult Nile crocodil care a fost trecerea pe uscat.  Ei tulpină prada lor in tacere, năpusti pe el de la ultimul minut, şi strâng de gât cu o gustare rapidă. În Africa, mijlocii antilope oferă o majoritate de prada lor, în special Impala şi gazelele lui Thomson.