Vulpea

Vulpea rosie este una dintre rasele de vulpe intalnita aproape in intreaga Europa si Nordul Americii si mai putin in Nordul Africii si Australia. La noi in tara, populatii de vulpi se gasesc cu predilectie in Campia Romana, Dobrogea, dealurile subcarpatice, precum si in platoul Bucegilor.                                                                                                                                                                                                                                Vulpea este un animal nocturn, solitar, netraind in haite ca lupii, care isi desfasoara activitatea cu predilectie pe timpul noptii. Ziua doarme, iar noaptea iese din vizuina pentru a vana. Cand este flamanda sau trebuie sa-si hraneasca puii, indrazneste sa iasa si pe timpul zilei pentru a-si procura hrana. De asemenea, vulpea poate fi vazuta in timpul zilei, in perioada imperecherilor. Ca si in cazul altor animale, vulpea isi desemneaza un teritoriu, mai mare sau mai mic, in functie de sursele de hrana si de capacitatile sale de a si-l apara. Teritoriul este adesea ales de catre un mascul, care este insotit de 1-2 femele si puii lor. Odata stabilite intr-un teritoriu, vulpile raman acolo pe tot parcursul vietii. Doar puii, toamna, se indeparteaza de teritoriul natal la o distanta apreciabila (10-400 km).                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                      

 Sursa:  http://www.animale.ro/                                                                                                     

Bufnita Polara

Bufnița polară  este o pasăre răpitoare care face parte din ordinul Strigiforme, familia Strigidae. Trăiește în ținuturile polare nordice de tundra. Femela este mai mare, albă cu striuri și pete negricioase. Masculul este mai mic, aproape complet de culoare albă. Prada lor constă din lemingii și alte rozătoare polare, dar și potârnici de zăpadă sau iepuri. Vânează pe lumină. Cuibărește în regiunile mlăștinoase, pe movile de pământ. Iarna, în căutarea hranei, migrează spre sud. Ca adaptare la clima rece, are penajul foarte dens și picioarele îmbrăcate în pene.

Acvila de munte

Reproducere:

Acvila de munte isi construieste de regula cuibul,pe  promontoriul muntilor sau pe crengile copacilor. In unele locuri, pasarile ocupa aceleasii promontorii stancoase de secole. Cuiburile construite intre crengile copacilor sunt largite in fiecare an, astfel pot ajunge la dimensiuni uriase.In cadrul danslui nuptial,masculul executa un zbor in valuri. Imperecherea are loc de regula pe pamant , iar femela depune primul ou, de obicei in februarie sau martie. Clocitul incepe dupa depunerea celui de al doilea ou, ceea ce inseamna ca primul pui iese din ou cu trei-patru zile inaintea celuilalt. Puiul mai mic ramane  rareori in viata, ori moare de foame, ori este ucis de fratele mai mare.

Desi teritoriul i-a fost restrans la zonele  laturalnice ale  Europei, cateodata mai pot fi vazute acvilele de munte, cum zboara in cerc deasupra vailor adanci,  scrutand pamantul in cautarea  prazii. Acvila de munte este cea mai frumoasa pasare rapitoare din Europa Centrala si de Est. A fost persecutata mult timp, deoarece se credea ca vaneaza oi si pasari domestice. Astazi pericolul il constituie colectionari de oua.

Stiati ca...

• Cuibul acvilei poate avea chiar si 3,5 m inaltime si 1,5 m diametru?
• Daca eclozioneaza doi pui, puiul ma varstnic il omoara frecvent pe cel abia iesit din ou?
• In trecut era privilegiul regilor de a porni la vanatoare cu o acvila de munte?
• Acvila de munte se arunca uneori asupra prazii cu o viteza de 150km/ora?

Stiati ca...

Jocul imperecherii     Ca si alte fiinte, animalele se reproduc. Majoritatea se imperecheaza cu un partener. De obicei, femela alege partenerul, iar masculii sunt puternic colorati sau elaboreaza ritualuri de curtare atragand atentia.     Miliarde de celule mici    Toate animalele adulte sunt multicelulare, ceea ce inseamna ca sunt formate din mai multe celule. Unele animale, ca rotiferele si hidrele, au doar putine  celule, dar animalele mari, ca si oamenii, pot avea pana la 50 de milioane de celule.    Hrana pentru a trai    Spre deosebire de plante, animalele nu-si produc singure mancarea-ele trebuie sa manance plante sau hrana animala. Majoritatea au un fel de gura, dar modul in care le intra hrana in stomac este diferit. Pasarile nu au dinti, asa ca hrana este macinata de pietrisul din stomacul lor.Serpii isi inghit hrana vie, intreaga, digerand-o incet, cu ajutorul sucurilor gastrice.    Nervi si simturi    Toate animalele iau contact cu mediul inconjurator printr-o serie de organe de simt, adaptate potrivit stilului de viata. Spre exemplu, multi pradatori nocturni au mustati pentru a se ghida in intuneric,iar unii serpi au senzori infrarosii pentru a detecta caldura corpului prazii.    Rechinii pot simti mirosul de sange le multi kilometri distanta, in timp ce animalele migratoare au un excelent simt care le permite sa parcurga distante  lungi fara sa se rataceasca.     In miscare    Toate animalele, de la cel mai lent la cea mai rapida gazela, se misca cu ajutorul unor muschi. Felul in care ele se misca difera: unele se tarasc, altele  sar sau fug. Aceasta abilitate a dat posibilitatea speciilor de a se raspandi in lumea intreaga.    Intruniri de familie    Zoologi clasifica sau grupeaza animalele dupa trasaturile lor comune. De exemplu, toate insectele au sase picioare, toate pasarile au pene si toate mamiferele isi hranesc puii cu lapte produs de corpul mamei. Gruparea animalelor in acest fel se numeste taxonomie. Aceasta a ajutat zoologii sa le identifice cum s-au dezvoltat in timp si care animale se inrudesc.     Cine cu cine se inrudeste    Oamenii de stiinta au studiat constitutia genetica a diferitelor animale, pentru a afla ce animale se inrudesc. De multi ani zoologii au discutat despre panda rosie, daca este inrudita cu ursii, cu ratonii, sau cu mangustele. Studiile genetice au dovedit in final ca panda rosie apartine familiei ratonilor. Intr-un alt studiu, la pasarile kiwi, se credea ca exista o singura specie, dar s-a dovedit ca exista doua specii- ele seamana foarte mult, dar nu se pot reproduce intre ele.     Specii amenintate    Multe animale sunt acum rare sau aproape disparute. Odata ce o specie a disparut, ea este pierduta pentru totdeauna, din aceasta cauza, gradinile zoologice au programe de procreare pentru speciile amenintate. Exista poate mai mult de 5 milioane de specii de animale care inca asteapta sa fie descoperite. Dar si acestea sunt amenintate, mai ales ca padurile tropicale si coralii sunt distruse sau poluate.    Cangurul si alte marsupiale    Marsupialele sunt mamifere care isi poarta puii in marsupii. Exista aproape 250 vde specii, din care multe traiesc in Australia, Noua Guinee si America.    Cangurii sunt cele mai mari marsupiale, unele specii ajungand la aproape 2 metri inaltime. Ei sunt echivalentul australian al turmelor de antilope ce traiesc pe campiile Africii. Cangurii nu au copite, iar ei se deplaseaza sarind, nu fugind , ei pasc si se hranesc ca si antilopele si au falci si cap asemanator.    Fermierilor nu le plac cangurii pentru ca ei mananca iarba oilor.     Toate felurile de canguri    Exista aproape 60 de specii de canguri. Cel mai mic este de talia unui iepure si se numeste cangur sobolan. Cei de marime medie se numesc Wallabii. Cangurul rosu si cel gri sunt cele mai mari specii. Ei de obicei traiesc in grupuri mici numite familii. Cu toate ca sunt la fel de mari cat un om cand stau in picioare, puii lor au doar 2,5 centimetri lungime cand se nasc.     O mare varietate    Nu toate marsupialele sunt erbivore. Ca si mamiferele din alte parti ale lumii, marsupialele Australiei au adaptat o serie de obisnuinte ciudate. Opossumul si cainii zburatori traiesc in copaci, ca maimutele si veveritele, in timp ce koala seamana cu un urs mic si traieste in copaci. Exista si o cartita marsupiala. Sunt si multe marsupiale carnivore, sau mancatoare de carne, incluzand diavolul tazmanian, ce seamana cu un caine.     Specii disparute    Lupul tasmanian sau thylacine este un alt marsupial asemanator cu cainele, dar nu a fost vazut viu din 1936 si probabil ca a disparut. Fermierii l-au vanat pentru ca erau convinsi ca le mananca oile. Multe alte marsupiale australiene au murit pentru ca erau omorate de pisici sau caini si alte mamifere introduse de om.    Balena si delfinii    Balanele, delfinii si marsuinii in mod colectiv sunt denumite cetacee care in seamna ‘animal marin urias". Ele se clasifica in doua grupe: balene cu dinti si balene cu fanoane.    Exista cca. 37 de specii de delfini, 23 de balene mari cu dinti, 10 de balene cu fanoane si 6 tipuri de marsuini. Ele pot arata ca pestii, insa balenele si  delfinii sunt mamifere cu sange cald, care respira aer.     De la pamant in apa    Balenele au aparut pe pamant acum 50 de milioane de ani. Stramosii lor candva au trait pe pamant, dupa care au intrat in apa gradual, pierzandu-si picioarele  din spate, iar picioarele din fata au devenit inotatoare. Acestea sunt pentru orientare si echilibru, insa puterea sta in marea coada cu inotatoare orizontale, care este miscata in sus si in jos, pentru deplasarea in fata a balenei. Pestii au inotatoare codale verticale, care se misca dintr-o parte in alta.    Acolo respira    Balenele trebuie sa inoate la suprafata ca sa respire. Cand expira un suvoi inalt (pana la 10 metri) de aer umed cald trece prin narile asezate in partea superioara a capului-numite “gaura de respiratie" .La suprafata, ele inspira de cateva ori prin aceasta gaura, apoi se scufunda cateva minute. Balenele cu dinti au o gaura de respiratie, iar cealalta specie are 2 gauri.    Balena Albastra(Uriasul prietenos)    Balena albastra este cel mai mare animal care a trait vreodata pe pamant. Poate ajunge la o lungime de 30 de metri si la o greutate de 150 de tone-greutate echivalenta cu cca.  20 de elefanti maturi. Ca si alte balene uriase, nici balena albastra nu are dinti. Se hraneste cu plancton. Alte balene si delfini au numerosi dinti si se hranesc cu pesti, calmari, foci si pinguini.        Delfini Zambitori    Delfinii sunt mici balene care au botul ascutit si par sa zambeasca tot timpul. Sunt jucausi si inteligenti.Delfinii traiesc in carduri, comunicand intre ei prin numeroase tipuri de sunete tacaitoare si fluieratoare. In navigare si cautarea hranei ei folosesc un sistem de localizare prin sunete.    De obicei, un delfin ranit va fi ajutat de catre ceilalti membri ai cardului. Unii delfini chiar au salvat oameni cazuti in apa. Ca toate balenele, nici delfinii nu ies la mal. Ei se imperecheaza si isi nasc puii in apa. Un delfin mama isi hranaste puiul cu lapte timp de un an.    Maimuta si alte primate    Maimutele cu si fara coada apartin unui grup de mamifere numite primate, care include si maimutele loris, lemurienii, galago, precum si fiintele umane. Maimutele difera de antropoide prin existenta cozii, cu toate ca aceasta este uneori foarte scurta. Ambele au ochii in partea din fata a capului, conferind fetelor lor un aspect foarte asemanator cu cea umana. Ele sunt fiinte foarte inteligente, cu creiere mari, capabile sa invete usor. Traiesc in grupuri familiale sau cete mai mari si petrec timpul puricandu-se si ingrijindu-si puii. Antropoidele sunt cele mai apropiate rude vii ale omului.    Viata in copaci    Maimutele si antropoidele sunt fiinte foarte active si sprintene, cu o vedere excelenta. Cu exceptia maimutei de noapte sud-americane, numita “douroucouli", ele se hranesc in timpul zilei si dorm noaptea. Cele mai multe traiesc in copaci, unde pot alerga pe crengi si se pot legana de la o creanga la alta cu usurinta. Ele inhata crengile cu mainile si picioarele, iar unele maimute sud-americane chiar pot prinde crengile cu coada. Babuinii, fiind cei mai mari dintre maimute traiesc in general pe pamant, desi noaptea ei dorm adesea in copaci. Cu boturile ascutite si dintii uriasi arata mai degraba ca niste caini domestici, decat ca maimute.    Doua grupe de maimute    Se cunosc aproximativ 130 de feluri sau specii de maimute, dintre care majoritatea traiesc in zonele tropicale si sub tropicale ale lumii. Ele se pot imparti in doua grupe:maimutele din Lumea Noua din America centrala si de Sud, respectiv maimutele din lumea veche din Africa si Asia. Cele doua grupe se pot deosebi cel mai bine dupa nasurile lor. Maimutele din Lumea Noua, care include micii tamarini si savguinii, au nasuri pronuntate cu narile indreptate spre laturi. Maimutele din Lumea Veche au nasuri mai inguste, cu narile orientate in jos.    Cea mai mare antropoida    In padurile din Lumea Veche traiesc 13 specii de antropoide, iar in Americi nu se gaseste nici una. Gorila, cimpanzeul si maimuta bonobo sau cimpanzeul pitic traiesc in Africa. Cantarind uneori peste 200 de kilograme, gorila este cea mai mare si mai puternica dintre primate. Ea se deplaseaza pe toate cele patru labe, cu articulatiile degetelor pe pamant. Gorilele nu sunt agresive, asa cum au crezut oamenii. Ele traiesc pasnic, in paduri, in grupuri familiale mici.    Creaturi inteligente    Cimpanzeii arata ca mici gorile, dar au fețe mai palide. Traiesc in comunitati mari, cu peste 100 de indivizi. Probabil sunt cei mai inteligenti dintre antropoide, folosind unelte simple pentru a se hrani.    Antropoide orientale    Urangutanul si noua specii de gibon traiesc in Asia de S-E. Urangutanii pot ajunge la 1,3 metri in picioare, iar corpul lor este acoperit cu par rar, maroniu –roscat. Gibonii sunt antropoide mici, de 6 sau 7 kilograme si sunt acrobati nemaipomeniti. Cu bratele foarte lungi se leagana si sar pe crengi cu viteza mare. Spre deosebire de cimpanzei, gibonii si urangutanii rareori coboara pe pamant.    Dieta vegetariana    Maimutele si antropoidele sunt in general vegetariene, adesea mananca insecte si alte animale marunte. Cimpanzeii prind maimute si mici antilope. In zonele tropicale, fructele din belsug sunt principala sursa de hrana a majoritatii maimutelor si antropoidelor. Gorila si alte specii se hranesc in general cu frunze si muguri.    Alte primate    Galago, lorisii si lemurienii au creiere mai mici decat maimutele si antropoidele si adesea sunt denumite primate “inferioare". Botul lor este mai ascutit decat al altor primate. In general, eletraiesc in copaci si se hranesc cu fructe, frunze sau insecte. Galago traiesc in Africa tropicala, iar lorisii in Asia de Sud. Ambele sunt active in timpul noptii si au ochi deosebit de mari. Lemurienii se pot gasi doar pe insula Madagascar, situata in partea de est a Africii.    Tigru si feline mari    Tigrii, leii si leoparzii apartin unui grup al familiei felinelor, denumit “feline mari". Familia felinelor cuprinde multe pisici salbatice mai mici si pisicui domestice.    Tigrii apartin familiei felinelor (Felidae) alaturi de alte sase feline mari-leii, gheparzii, jaguarii, leoparzii, leoparzii zapezilor si leoparzii norosi si 28 de tipuri de pisici salbatice mici:puma, linx, micile margay (pisica tigru americana) kodkod si sandcat (pisica de nisip). Pisica cu picioare negre din sudul Africii este chiar mai mica decat pisica domestica.    Caracteristicile felinelor    Toate felinele sunt carnivore. Ele traiesc din vanatoare, desi unele consuma si mortaciuni. Au simturi ascutite, cu o vedere excelenta, chiar si noaptea si un uimitor echilibru la catarat. Mustatile lungi simt drumul pe intuneric. Corpul este suplu si agil cu miscari rapide. Blana este dungata, patata sau impodobita cu diverse modele ce asigura un bun camuflaj., astfel ca felinele se pot furisa fara a fi observate. Gheare lungi apuca, sfasie si taie si pot fi retrase in teaca, pastrandu-se astfel ascutite. Dinti lungi, ascutiti musca si sfasie hrana.    Cele mai mari feline     Tigrii traiesc in India, pe unele insule din Indonezia, in Sudul Chinei si in Manciuria. Tigrii siberieni din Manciuria sunt pradatori uriasi si puternici, de pana la 4 metri lungime de la nas pana la coada si peste 300 de kilograme. Ca toate felinele, ei sunt singuratici, traind impreuna doar pentru imperechere sau cand o femela are pui.    Leopardul    Leopardul este cea mai raspandita felina mare, de-a lungul Africii si Asiei de Sud pana in China si Indonezia. Este adaptabil, traind pe dealuri inalte, deserturi, terenuri acoperite de arbusti, paduri tropicale si chiar in apropierea satelor si oraselor. Leoparzii mananca animale variate si vor tara o parte din prada in copac pentru a o depozita de mancatorii de mortaciuni. Speciile rare de leoparzi ai zapezii traiesc in Himalaya, si in apropierea muntilor. Au o blana lunga, groasa, de culoare deschisa pentru a-l incalzi si a-l camifla in zapada. Leopardul noros este cel mai mic dinte felinele mari, cantarind doar 20-30 de kilograme. Traieste in India si in S-E Asiei.    Ghepardul    Aceasta felina slaba cu picioare lungi este cel mai rapid animal de pe pamant. El alearga cu cca. 100Km/ora dupa prazi rapide: antilope, iepuri, sau struti tineri. Are blana patata si coada lunga pentru a-si pastra echilibrul si a se intoarce cu viteza. Ghepardul este singura felina care nu-si poate retrage ghearele. De aceea este clasat intr-o categorie aparte.      Leul    Leii erau candva obisnuiti in Europa, Africa si Asia, dar acum ei pot fi intalniti doar in zone protejate din sudul desertului Sahara din Africa si in padurea Gir, din India. Ei traiesc in campii deschise cu iarba, unde au apa la dispozitie si isi protejeaza ariile de vanatoare. Vaneaza, stand la panda, zebre, gnuuri si antilope.       Jaguarul    Singura felina mare americana, este intalnit in S SUA si in America centrala si de S. Cu blana sa patata seamana cu leopardul, dar cantareste cca.100 kilograme. Jaguarii sunt buni inotatori in mlastini, lacuri, si rauri.    De ce hiberneaza unele animale salbatice?    Hibernarea este o practica raspandita in randul unor animale salbatice, prin care acestea petrec o parte a sezonului rece intr-o stare mai mult sau mai putin de adormire, care, aparent, le protejeaza de frig, atunci cand temperatura corpului nu poate fi mentinuta pe cale normala iar hrana este putina. Animalele salbatice care hiberneaza sunt capabile sa acumuleze suficienta hrana in organismul lor, pentru a le ajunge pana cand mai mult hrana va fi disponibila din nou. Animalele nu cresc in timp ce hiberneaza si toate activitatile corpului sunt reduse la minimum: bataile inimii sunt in numar de una sau doua pe minut.    Animalele cu sange rece (insecte, reptile, amfibieni si pesti) trebuie sa hiberneze daca traiesc in medii in care temperatura - si, deci, temperatura corpului - scade pana la punctul de inghet. Unele insecte isi petrec stadiul de larva intr-o stare de hibernare in aceste cazuri, hibernarea este asociata cu ciclul reproductiv. Totusi, majoritatea animalelor salbatice, sar si domestice, cu sange cald, pasari si mamifere, pot supravietui temperaturilor situate sub limita inghetului, datorita capacitatii de control metabolic care regleaza temperatura corpului. Multe dintre animalele care hiberneaza cauta izolarea de frigul excesiv; ursii si liliecii se retrag in pesteri, iar broastele si pestii se ingroapa in sol.    Nu toate animalele salbatice hiberneaza cu adevarat. Unele intra intr-un somn adanc iarna sau intra in diapauza (mai ales insectele).    Studiind modul in care un animal atat de mare precum ursul poate sa hiberneze, cerecetatorii japonezi au decoperit ca exista un hormon responsabil pentru aceasta stare de adormire in care unele animale intra o data cu venirea sezonului rece. Oamenii de stiinta au studiat hibernarea la veverite si au constatat ca inaintea hibernarii apare o scadere a concentratiei de sange a unei anumite proteine, numita HP ("proteina specifica hibernarii"), lucru care se mentine apoi pe toata durata hibernarii.    Atunci cand nivelul de HP din sange incepe sa creasca, hibernarea ia sfarsit. Cercetatorii au observat ca nivelul HP-ului in sange este invers proportional cu nivelul sau in creier. In timp ce nivelul de HP in sange scade, concentratia hormonuluiin fluidul cefalo-rahidian creste foarte repede. Importanta proteinei a fost confirmata si de faptul ca atunci cand animalele au primit un tratament cu anti-corpi care bloca activitatea HP-ului in creier, perioada de hibernare s-a redus dramatic. Sursa:http://www.cerceteaza.eu

Caprioara

Mod de viata

Caprioarele traiesc singure sau in grupuri mici , alcatuite din cel mult 10 exemplare. Sunt active mai ales dimineata  devreme sau pe inserat.Sun animale deosebit de vigilente si fricoase,iar in caz de pericol isi intind gatul si privesc insistent in directia din care au auzit sunete, ciulindu-si urechile.
Doar masculul poarta coarne,ce se schimba la fiecare sfarsit de octombrie,cand ii cresc altele in locul celor vechi.Coarnele sunt folosite pe post de arme in timpul luptelor cu masculii rivali.Doar masculii mai varstnici de trei ani prezinta coarne cu cate trei ramificatii.Coarnele in plina dezvoltare sunt acoperite cu un strat moale ca un burete,bine vascularizat,ce hraneste tesutul osos in crestere. Acest strat se usuca primavara, iar masculii isi freaca coarnele de trunchiul copacilor, pentru a se debarasa de el.

Descriere

Înălțimea la grebăn este între 65–75 cm iar lungimea corporală poate varia între 95 și 135 cm.

La unele specii, dimorfismul sexual este foarte pronunțat: Masculul, Capreolus capreolus L, numit caprior, are dimensiuni mai mari decât femela, cântărind între 20 și 30 kg. A nu se confunda cu cerbul, un animal înrudit, de dimensiuni mult mai mari, care are greutatea cuprinsă între 180 și 300 kg. Longevitatea este apreciată la 12-15 ani. Căprioara este vânată pentru blana sa de culoare roșie brună sau roșie-căramizie, devenită cenușie pe timp de iarnă.

Ursul Cenusiu

Ursul cenusiu si-a primit numele datorita culorii deschise a blanii sale de pe umeri si spate,care ii confera o nuanta cenusie.Este un animal cu o putere uriasa.


Ursul Grizzly este foarte asemănător cu ursul negru, diferențele fiind de comportament (este mult mai agresiv),  blana nu este la fel de deschisă ca a ursului negru și este, în special, un animal nocturn, foarte rar ieșind din bârlog în zori. Fiind un mamifer pe cale de dispariție, ursul grizzly este întâlnit doar în Parcul National din Yellowstone   din America de Nord. Se hrănește cu cadavre de bizon sau pui de elan, mai ales primavara. În rest, consumă iarba, semințe,fructe de padure, rădăcini, diferite plante și furnici. Perioada de hibernare este mult mai lungă decât a altor urși, în acest timp având loc și nașterea puilor (între 1 și 4), mici, cu corpul acoperit de o blană mică și rară, având o greutate de jumătate de kilogram.
Un urs grizzly poate mânca într-o zi mai mult de 200.000 de fructe de pădure.

Ursul Polar

Ursul polar (Ursus maritimus) este un urs alb care trăiește în zonele nordice înghețate ale Oceanului Arctic, fiind cel mai mare animal de pradă întâlnit pe uscat. Durata vieții sale este de 35-40 ani.


 Ursul polar este un mamifer mare, greutatea acestuia ajungând până la 350-650 kg la masculi și 150-300 kg la femele, înălțimea la 1,8 m și lungimea la 3 m. Are o blană de culoare albă. Ghearele mari și puternice sunt capabile să doboare adversarii naturali. Are un strat de grăsime sub piele, care îl ajută să se protejeze împotriva frigului, această caracteristică fiind întâlnită și la alte animale din tundra. Este un înotător excelent. Corpul acestora este asemanător cu cel al unui urs maro. Capul poate ajunge la peste 40 cm lungime, cu circumferința de aproximativ 30 cm. Au buze extensibile, dinții sunt mai mici ca la celelalte specii, dar mai ascutiți, gâtul mai puternic. Au buze extensibile adica nu sunt atașate de gingii și pot culege fructe mici, iar unii le pot coji. Au mirosul bine dezvoltat. Simte prada de la 30 de km depărtare. Urechile sunt mici, externe, dar au auzul bine dezvoltat. Culoarea blănii este albul, dar poate fi galbuie sau gri în timpul verii. Însa explicația științifica a culorii lor este că firele de păr, incolore, sunt goale în interior ca fibrele optice și conduc razele ultraviolete spre pielea lor neagră, unde sunt absorbite. Este foarte calduroasă, iar temperatura corpului rămâne neschimbată atunci când este foarte frig.  Labele din fața sunt folosite pentru înot fiind mari și membranate pentru a asigura propulsia. Cele posterioare au rol de cârmă. Prezintă gheare neretractile. Picioarele sunt mai mari decât la ceilalți urși (22 de cm lațime) și au păr pe tălpi și ventuze pentru a le conferi stabilitate pe gheață. Pe uscat nu aleargă atât de repede ca rudele sale. În apa atinge 10 km/h vâslind doar cu labele posterioare, iar scufundat poate să stea până la 5 minute. Precum oamenii se deplasează atingând solul cu călcâiele, dar și cu talpa și pot adopta o poziție bipeda ceea ce îi avantajează atunci când trebuie să observe pericolele, să caute hrana sau sa lupte. Inaltimea unui urs polar este de 1,6 m.



Ursul polar este carnivor, consumând în special pui de foca. În principal vânează lângă malul mării, pe calotele de gheață de pe insulele arctice. Ursul polar este un puternic vânător de foci. Este cel mai mare carnivor dintre toate speciile de urși, dar și cel mai perseverent și răbdător. Are un plan de atac excelent: se așază lângă o copcă ore în șir așteptând ca focile să iasă.

Iepurele polar

Iepurele polar a reusit sa se adapteze climei friguroase de la Polul Nord.Astfel, el poate supravietui la temperaturi de minus 40 de grade Celsius.In tundra, iepurii polari isi gasesc foarte greu adapost.Doar stancile ii pot feri de vant si ger. Blana alba ii ajuta  sa se ascunda de dusmani, precum vulpea si lupul polar. De multe ori, stratul de zapada acopera vegetatia, asa ca devine din ce in ce mai greu pentru acest iepuras sa gaseasca hrana: frunze, arbusti mici si iarba.

Lupul

Lupul este un mamifer salbatic de talie mare.Are botul lung si ochii putin oblici , iar urechile sunt mai mici decat la caine. Are simturile foarte bine dezvoltate, mai ales mirosul si vazul. Astfel, lupul poate vedea la fel de bine noaptea ca si ziua.
Lupul este intalnit in Europa, Asia, America de Nord, Orientul
Apropiat si Asia Centrala. Fiind un animalnomad, isi schimba permanent locul de trai. Viteza de alergare a lupului poate depasi 60 kilometri pe ora.
Lupul adult urla pe diferite tonalitati.Este felul in care comunica cu ceilalti membri ai haitei.Lupul este un animal extrem de inteligent si curajos!

Lupul de tundra

Lupul de tundra traieste doar la Polul Nord, unde temperatura depaseste frecvent -30 de grade Celsius.
Pentru ca tundra este un mediu foarte vitreg, haitele de lupi de tundra sunt nevoite sa parcurga sute si chiar mii de kilometri in cautarea hranei.
Aceste animale migreaza toamna si ioarna. Sunt conduse de o pereche de lupi numita alfa si se supun intru totul acesteia.

Karibu

Karibu este un ren urias.In timpul verii, el se hraneste cu frunze, ciuperci si plante pitice.Iarna insa, turme foarte mari de karibu calatoresc peste o mie de kilometri in cautarea hranei.
Puii de karibu se pot tine pe picioare la o ora dupa ce s-au nascut. Dupa doua sau trei zile, puiul ajunge sa poata tine pasul cu restul turmei.
Karibu este o specie in care si masculul si femela au coarne.Pielea care acopera coarnele se numeste catifea.Pe masura ce cresc coarnele, aceasta catifea se curata.In unele zone ale lumii karibu sunt numiti reni.

Ursul Koala

Habitat:
Traieste  aproape exclusiv in coroana arborilor de eucalipt, loc ce le asigura hrana.Cu membrele puternice se agata de    trunchiul copacilor, in timp ce ghearele acutite strapung scoarta.Fiind un animal nocturn, koala isi petrece aproape tot timpul zilei dormind la ramificatia crengilor. Pe timpul nopti se muta pe crengile superioare ale arborelui, in cautarea de lastari fragezi si frunze tinere.

Stiati ca ...

• Ursul koala nu bea niciodata apa.Necesarul hidric si-l asigura din frunzele de eucalipt. ''Koala'' in limba populatiei aborigene inseamna ''fara apa''.
• Imperecherea acostor animale are loc noaptea, in copaci, acompaniata de grohaituri, latraturi si strigate zgomotoase.

Zebra

Zebra este intalnita in campie, in zone deschise, dar si in munti, in Africa. Are capul alb cu pete maro, fata de culoarea maro deschis si corpul alb-argintiu sau alb-galben cu dungi negre.
Ajunge la 1,5 metri inaltime si cantareste intre 200 de kg si 500 de kg.
Zebrele raman impreuna cu alte exemplare, formand turme, in interiorul carora se recunosc intre ele prin intermediul mirosului, a sunetelor sau a altor semne primare. Se hranesc cu plante, frunze si iarba si sunt dependente de apa, fiind nevoite sa calatoreasca mult pentru a o gasi. Cand o gasesc sunt capabile sa bea pana la 14 litri de apa pe zi.
Dungile o fac pe zebra diferita fata de restul familiei cailor. Principalul dusman al zebrei este leul. Ea se apara prin fuga, modul in care sunt dispuse dungile ajutand-o sa se piarda in zare, pradatorul neavand precizie in a o urmari. Mai ales daca sunt mai multe intr-o turma, urmarirea lor de catre dusmani devine imposibila, provocand confuzie cu atatea dungi.
Femelele tinere sunt capabile de reproducere la virsta de 2 ani, deci mult mai devreme decat masculii. Separarea de familia de origine si atasarea la o alta grupa se face la virste diferite pentru masculi si femele, ceea ce exclude practic consanguitatea si diminueaza posibilitatea ca un mascul si o femela provenind din acelasi parinte sa se regaseasca in cadrul unei familii.
Dupa imperechere, gestatia femelei dureaza un an, nasterea producandu-se repede, in numai 20 minute, in prezenta intregii familii. Femela care este gata sa nasca se culca pe o parte si se ridica imediat ce puiul a parasit complet corpul ei. Miscarea provoaca ruperea cordonului ombilical. Puiul are o evolutie extrem de rapida, la numai 15 minute de la nastere izbutind sa se ridice in picioare, iar dupa doua ore fiind capabil sa-si urmeze mama.
Timp de cateva zile, aceasta nu permite nimanui sa se apropie de pui, exceptie facand doar in cazul fratelui sau a surorii.
Abia dupa 10 zile manzul intra in contact cu restul familiei si primeste ingrijiri din partea tatalui, care-l vegheaza atent. Cand implineste 6-7 ani este intarcat. Femela se poate imperechea din nou, imediat dupa nastere, insa are de obicei un pui o data la doi ani.

Cangurul

Numele stiintific corespunzator pentru cangur este "macropods", care se traduce prin "picior lung". Exista mai multe specii de canguri - cangurul rosu (cea mai cunoscuta specie), cangurul de copac si altele. Se intalneste in Australia sau in insulele apropiate, in zone uscate, desertice. Pentru a evita soarele puternic din timpul zilei se adaposteste la umbra copacilor sau in locuri asemanatoare.Deplasarea se face prin sarituri sustinute de Membrele posterioare puternice si lungi. Poate sari peste 12 metri iar viteza sa de deplasare poate atinge 74 de km/ora. Chiar si cand inoata, isi misca picioarele in acelasi timp.
Cand viteza acestei topaieli creste intra in actiune coada cangurului, care foloseste la pastrarea echilibrului, dar are si rolul unui al cincilea picior intr-o deplasare normala. Aceasta este deasa si lunga, folosindu-i, de asemenea, si cand se odihneste, costituind, impreuna cu picioarele din spate, baza sprijinirii si mentinerii echilibrului.
Culoarea blanii este de diferite culori (maro, rosie, neagra sau gri), in functie de specia din care fac parte. La cele mai multe specii blana de pe picioare este alba.
Cangurul poate atinge 1 metru si jumatate inaltime, iar coada poate avea pana la 1 metru lungime. Greutatea ajunge la aproximativ 90 de kilograme. De regula se intalnesc in grupuri familale, dar exista si specii care prefera sa traiasca singure.
Specific pentru aceste animale este faptul ca ele isi poarta puii in marsupiu pana cand cresc suficient de mult pentru a se putea deplasa. La nastere acesti pui masoara circa 1,5 cm, fiind mai neajutorati decat "puii" nou-nascuti umani. Mai mici decat degetul mare al mainii si orbi, puii cangurului se tarasc (avand ca ghid mirosul specific al mamei) prin blana cangurului pana in marsupiu. Aici se aseaza la mamelonul mamei care se umfla in gura lui, mentinandu-l astfel in interiorul marsupiului. Pana ala 4 luni acesti pui nu vad, pentru ca au ochii inchisi, iar de la 3 luni incepe sa le apara blana. In aceste conditii, vor iesi din marsupiul mamei abia dupa 6-8 luni de viata.
Hrana principala a cangurului o constituie iarba.

Sursa: http://animalswold.blogspot.com/

Rasul

RASUL face parte din subordinul Felis al familiei Felidea. Este un animal puternic si agil ce poate depasi 1- 1,5 m lungime, din care coada masoara 25 cm. si o greutate de 30 kg. Este, la momentul actual, cel mai mare felid din Romania, fiind raspandit in cele mai retrase masive muntoase, cum este Retezatul, Parangul, Fagarasul sau Muntii Rodnei.

Pe partea dorsala a corpului blana este rosie-cenusie, amestecata cu alb; pe cap, gat, spate si flancuri blana prezinte pete care variaza mult. Elementele care il particularizeaza sunt: favoritii dispusi pe maxilarele superioare, varful cozii negru si smocurile de peri negri de pe varfurile urechilor (care au 4-5 cm).

Asemenea celorlalte felide, paseste fara zgomot, incet si prudent, alearga repede si este capabil sa execute salturi impresionante in lungime, ce depasesc de 10 - 15 ori lungimea propriului corp. Se catara in copaci (foarte putine din speciile mari ale acestei familii nu sunt capabile sa se catare in arbori, cum ar fi leul sau ghepardul) si se descurca foarte bine si in apa.

Traieste in nordul si estul Europei, in Asia Occidentala, in Tibet si America de Nord, in padurile dese si greu accesibile, bogate in vanat. In trecut putea fi intalnit in toate padurile mari din Germania. Exista mai multe rase de rasi, cum ar fi Lynx pardalis din Spania, Felis caracal sau Rasul pustiului din Africa, Lynx canadensis sau Rasul polar si Lynx rufus sau Rasul rosu din America etc.

Din cauza faptului ca ataca orice animal, provocand pagube turmelor de vite, dar si din cauza frumusetii deosebite a blanii si a gustului deosebit al carnii, rasul este urmarit si vanat pretutindeni, fapt ce a condus la disparitia lui din anumite zone.  Din constatarile facute asupra animalelor aflate in captivitate s-a ajuns la concluzia ca rasul este cel mai iritabil si salbatic reprezentant al intregii familii.

Rasul traieste izolat si vaneaza pe timp de noapte. Este vestit pentru abilitatea cu care isi captureaza prada, pe care o urmareste din copac, napustindu-se asupra ei, printr-un salt mare. Este un animal carnivor si iubitor de sange, consumand la animalele vanate in primul rand organele cu masa sanguina semnificativa (inima, ficat, plamani). Nu este un animal de grup.

Cerbul

Habitat:

Habitatul natural al cerbului este padurea.In zonele in care mai exista si astazi terenuri intinse de padure , la fel cum erau cu secole in urma , mai intalnim  acest animal.
Multe paduri au devenit prea dese, cum ar fi cele din regiunile montane. Deoarece  cerbii sunt animale blande si se adapteaza usor , in unele regiuni din Alpi, s-au mutat dincolo de marginea padurilor, loc in care isi  petrec vara , urmand ca  iarna sa revina in padurile ce le ofera protectie.


Alimentatia si mod de hranire

Cerbul se hraneste in special cu iarba , pe care o rupe  apucand-o intre incisivii inferiori ascutiti si marginea maxilei  superioare. Cu ajutorul molarilor puternici ,dispusi pe maxilele superioare si inferioare ,iarna pot sfarama chiar si crengile uscate.

Stiati ca ...

• La ocazii festive,pe timpul romanilor , in fata  carelor erau pusi cerbi. 

• Cerbul nobil mananca tesutol cornos descuamat de pe  coarnele proprii , iar cerbii din regiunile montane ale Scotiei consuma  intreg cornul ,dupa ce le-a cazut. Explicatia este ca solul  saracacios montan, nu contine suficiente minerale, acestea  fiind  indispensabile cresterii  noului corn.
• In timpul luptelor , cerbii  isi  pot agata  coarnele in asa masura  incat nu si le mai pot desface , astfel ambele animale  pot muri de foame.

• Masculul  cu coarne multiramificate poarta denumirea de mascul capital.

Poze cerb:

Delfinul

Delfinii sunt mamifere marine înrudite cu balenele si marsuinii (Phocoena phocoena). Există în jur de 40 de specii de delfini în 17 genuri diferite. Delfinii variază ca dimensiune de la 1.2 m și 40 kg (Delfinii Maui), ajungând până la 9.5 m și 10 tone (Orca sau Balenă ucigașă).
Se găsesc în întreaga lume, în special în apele puțin adânci din zonele de coastă. Delfinii sunt animale carnivore, hrănindu-se cu pește și calmari. Familia Delphinidae este cea mai mare din Ordinul Cetacea, fiind și relativ recentă: delfinii au evoluat acum aproximativ 10 milioane de ani, în miocean

 » Delfinii sunt cele mai inteligente mamifere marine. Ei traiesc in grupuri, in toate oceanele lumii dar se gasesc in mod special in Oceanul Atlantic si cel Pacific. Desi isi petrec foarte mult timp in ape, delfinii sunt nevoiti sa iasa la suprafata pentru a respira.


»  Corpul l» Lungimea unui delfin la maturitate depaseste 1,2 metri dar poate fi si mai lung. Cantaresc intre 60 si 600 de kg.
» Delfinul are intre 12 si 200 de colti si nu isi pierde nici unul pe intreaga durata a vietii.
» Poate sari din apa si pana la 6 metri.
» Delfinii pot privi cu un ochi intr-o parte si in acelasi timp cu celalalt ochi privesc intr-o alta directie.
» Nu se sperie de furtuni deoarece le place foarte mult in mare agitata.
» Sunt foarte jucausi. Jocurile ocupa mult din timpul delfinilor.

» Se hranesc, in deosebi noaptea, cu pesti si cu calmar. Isi folosesc sonarul pentru a descoperi pestii ascunsi in nisip. Delfinii sunt vanatori extraordinari. Pot sa survoleze chiar si apele putin adanci si pot ataca chiar si animalele care stau pe marginea apelor. Cand ataca in haita pastreaza liniste. Sunt iuti si agili. Cand vad mai multi pesti intr-un loc ii aduna in bancuri foarte restranse, dupa care inhata pestii unul cate unul.

» Delfinii inoata repede ceea ce ii protejeaza de posibilii pradatori. Sunt foarte protectori unii cu ceilalti. In cazul in care sunt atacati de pradatori formeaza manunchiuri de mai multi delfini pentru a se putea apara mai bine. Cand o femela este pe cale sa nasca, pentru a o proteja, ceilalti delfini fac un zid in preajma ei, de jur in prejur.
» Cel mai mare delfin se numeste Orca si i se mai spune balena ucigasa. Poate atinge 10 metri lungime dar si o greutate de circa 7 tone. Desi este atat de imensa, Orca poate atinge viteze de 45 km/h. Acesti delfini mai sunt numiti si “lupii marilor”. Se hranesc cu pinguini, pesti, lei de mare dar si cu alte vietati. Femelele conduc vanatoarea si ataca primele apoi masculii sunt cei care dau lovitura de gratie vanatului. Sunt adevarati ucigasi.

Sursa: http://www.descopera.net/

.

Top 10 cele mai rapide animale terestre

1. Ghepardul (114 km/h)

Ghepard

Ghepardul membru al familiei pisicilor salbatice mari – este de departe cel mai rapid animal. Ghepardul are o acceleratie exploziva, fiind capabil sa atinga in 3 secunde, pornind de pe loc, o viteza de 114 km/h, fiind mai rapid decat majoritatea masinilor de curse.

2. Pronghorn-ul (95 km/h)

Pronghorn

Pronghorn-ul  este un animal complet unic pe aceasta planeta, al carui nume inseamna “capra antilopa americana”, dar acest pronghorn – care seamana cu un cerb – nu este nici capra, nici antilopa, ci este singurul membru supravietuitor al unei specii foarte vechi, care a trait acum 20 de milioane de ani. Pronghorn-ul – un animal nativ din America de Nord – este cel mai rapid animal din emisfera vestica, care poate atinge o viteza de 95 km/h. Desi este mai lent decat ghepardul, pronghorn-ul isi poate mentine viteza maxima pe distante mult mai lungi, datorita faptului ca are inima si plamanii mari.

3. Leul (80 km/h)

Leu

Leul  care poate cantari pana la 250 kg – poate atinge viteze de pana la 80 km/h, atunci cand alearga dupa prada.

4. Gazela lui Thomson (80 km/h)

Gazela lui Thomson   una dintre cele mai cunoscute gazele, numita astfel dupa exploratorul Joseph Thomson – este intalnita pe pajistile si campiile intinse din nordul Tanzaniei si sudul Kenyei. Are o greutate de pana la 29 kg si simturile auzului, vazului si mirosului foarte bine dezvoltate, ceea ce ii compenseaza vulnerabilitatea din campiile intinse. Gazela lui Thomson poate scapa de pradatori si datorita abilitatii sale de a alerga cu o viteza de pana la 80 km/h, cat si capacitatilor sale de a se intoarce rapid si de a inainta prin sarituri.

5. Gnu-ul albastru (80 km/h)

Gnu albastru

Gnu-ul albastru  una din cele doua specii de gnu (gnu este o antilopa Africana de talie mare) – este un animal ierbivor vargat, intalnit in sudul si estul Africii, care poate atinge o viteza de 80 km/h.

6. Springbok-ul (80 km/h)

Springbok

Springbok ( este o gazela sud-africana ce cantareste pana la 50 kg. Aceasta poate sari in inaltime pana la 3 metri si jumatate, iar sariturile ei in lungime ating 15 metri. Astfel, Springbok-ul poate alerga cu viteze de pana la 80 km/h.

7. Calul “Quarter” (76 km/h)

Calul “Quarter”  este o rasa americana de cai, ce exceleaza in alergatul pe distante scurte, putand atinge o viteza de pana la 76 km/h.

8. Cainele salbatic African (72 km/h)

Cainele salbatic African , care mai este cunoscut si sub denumirile: “Caine pictat” sau “Caine african de vanatoare” este un caine foarte rar, care cutreiera campiile, pajistile si padurile Africane. Desi cantareste pana la 36 kg, poate alerga cu o viteza de 72 km/h.

9. Elanul (72 km/h)

Elan

Elanul este una dintre cele mai mari specii de cerbi, un animal masiv a carui viteza ajunge pana la 72 km/h.



 

10. Lupul de preerie (69 km/h)

Lupul de prerie

Lupul de preerie  este o specie canina din America de Nord si Centrala, a carei viteza maxima inregistrata este de 69 km/h.