Puma

Habitat
Puma se simte la fel de acasa in padurile  nordice , reci ale Canadei ,ca si in regiunile montane , stancoase  ale Statelor Unite  sau  in padurile tropicale braziliene .



Din punct de vedere taxonomic puma aparține de felinele mici, însă după dimensiunea corpului intră în categoria felinelor mari. Ea are înălțimea la umăr de 70 cm, lungimea corpului de 130 cm la masculi și 110 cm la femele, iar coada are o lungime între 66 și 78 cm. Masculii cântăresc frecvent mai mult de de 100 kg, pe când femelele nu depășesc 50 de kg. Pumele care trăiesc în regiunea ecuatorului sunt mai mici și după cum urcă gradele de latitudine spre poli, animalele devin mai mari. Blana pumei are peri scurți de o culoare foarte variată, mai frecvent fiind culorile gălbui, cenușii argintii, însă pe piept și sub bărbie animalele sunt întotdeauna de culoare albicioasă. Noi-născuții sunt de culoare bej, cu pete care vor dispare mai târziu. Puma are la laba anterioră cinci degete și la cea posterioră patru. Degetele sunt înarmate cu gheare retractile puternice. Sunt animale foarte mobile, flexibile, care pot sări la o distanță de 10 m și la o înălțime de 4 m. Cercetătorul nordamerican Truman Everts descrie urletul pumei asemănător cu cel al omului. O pumă poate atinge în libertate o vârstă între 18 și 20 de ani. Leul de munte ( puma sau cougar ) nu poate sa raga, ci scoate sunete asemanatoare unor tipete, care se propaga printre munti.

Răspândire

Arealul de răspândire al animalului

Puma a avut în trecut arealul de răspândire pe o mare parte din continentul american, teritoriul locuit de pume se întindea din sudul Canadei, cuprindea America Centrală și ajungea până în sudul Patagoniei. În prezent prin creșterea densității și numărul populației americane, arealul de răspândire al animalelor s-a redus considerabil. În SUA au supraviețuit exterminării lor de către om numai în masivul Rocky Mountains, Munții Cascadelor, „Munții de Coastă” și în regiunile de deșert și semideșert ca și în smârcurile Parcului Național Everglades din Florida. Prin măsurile luate pentru protejarea pumelor s-a ajuns la repopularea regiunii Marilor Lacuri ca și unele ținuturi nordamericane din vest. S-a ajuns ca habitatul pumelor să fie aproape din nou în regiunile de preerie, zonele boreale, temperate și tropicale.

Reproducere

Puma este un animal solitar. Numai în perioada împerecherii între noiembrie și iunie masculii caută femelele, cu care rămân numai câteva săptămâni împreună. Înainte de nașterea puilor, masculul părăsește femela. Perioada de gestație durează 3 luni, o femelă având la o naștere între 1 și 6 pui, care cântăresc între 230 și 450 de grame, având o dimensiune corporală între 20 - 30 cm. La vârsta de 6 - 7 săptămâni puii consumă carne și la vârsta de 20 de luni se despart de femelă.

Tigrul siberian

Mod  de viata
 Tigrul siberian traieste pe un teritoriu urias, ce poate avea chiar si 3000 de kilometri patrati. daca intr-o anumita regiune gaseste o sursa permanenta de hrana, ramane acolo  mai multi ani. Daca prada  este putina se intampla  sa atace animalele domestice, iar cateodata si cainii.

 Tigrul siberian (Panthera tigris altaica) este o specie rară de tigru, cunoscut, de asemenea, și sub numele de tigrul Amur, tigrul coreean, tigrul nord chinezesc sau tigrul manciurian. Cu toate că în trecut popula Asia centrală și vestică și estul Rusiei, acum are un teritoriu de răspândire limitat: regiunea Amur-Ussuri în estul Siberiei, unde acum este protejat. Este cel mai mare dintre cele opt subspecii de tigru și cea mai mare felină în viață. Un studiu genetic din anul 2009 arată că tigrii siberieni sunt aproape identici cu Tigrul Caspian, acum o populație dispărută din vest despre care se credea că sunt o subspecie distinctă.


Femelele nasc 2-4 pui, după o perioadă de gestație de 104 zile.
Tigrii siberieni sunt vânători solitari. Puii stau cu mama lor cel mult doi ani, apoi pornesc să își ia în stăpânire un teritoriu propriu. Masculii se îndepărtează de locul unde s-au născut, însă femelele rămân adesea aproape de teritoriul mamei.
Se hrănesc cu căprioare, porci sălbatici și bivoli.
Tigrul este o specie în pericol de dispariție. Tigrul siberian și tigrul chinezesc sunt specii extrem de periclitate, aduse aproape în pragul dispariției.
Usor de recunoscut după blana lor vărgată, cei mai mulți tigri trăiesc în păduri sau în zone cu multă iarbă. Sunt înotători puternici și adesea se scaldă în lacuri sau râuri. Până în ultimele decenii au existat opt subspecii distincte de tigru. La ora actuală au mai rămas însă numai cinci, dintre care tigrul siberian se confruntă cu pericolul iminent al dispariției.

Tigrii sunt cele mai mari din familia felinelor. Cei mai multi (aprox. 80% din populatie) sunt tigrii de Bengal, care se intalnesc cel mai des in India, Nepal.

In general tigrii cantaresc 250 kg, dar un mascul de tigru siberian poate cantari chiar 300 kg.

Tigrii de peste 300 kg sunt mentionati in literatura, dar pana in prezent nu s-a confirmat nici un caz de acest gen.

Tigrii sunt in general de culoare portocaliu aprins cu peste 100 de dungi care variaza de la maro la negru. Dungile difera de la un exemplar la altul, fapt ce ii ajuta sa se recunoasca, exact ca amprentele la oameni, dar ii ajuta sa se si camufleze la vanatoare.

Exista de asemenea si tigri albi, dar s-au confirmat si cazuri de tigri coplet negri.

Girafa

Girafa este cea mai înaltă din toate speciile de animale. Masculii pot avea 4,8 - 5,5 m înălțime și o greutate de 900kg. Numele ei provine din arabă și înseamnă cea mai înaltă dintre toate.
Originară din Africa, girafa este înrudită cu familiile: Cerdivae și Bovidae, dar aparține altei familiei, Giraffidae, care cuprinde doar girafa și ruda ei cea mai apropiată okapi
Girafele sunt faimoase datorită gatului lor extrem de lung (care le permite să ajungă la frunzele cele mai înalte și mai fragede din arbori) și picioarelor anterioare care sunt mai lungi și mai mari decât cele posterioare. Structura osoasa a gâtului nu este diferită de cea a altor mamifere, neavând vertebre în plus, dar fiecare din cele șapte oase este mai lung. În plus are coarne mici acoperite cu piele (ossicoarne)
Există multe modificări specifice ale structurii girafei, care au evoluat aparte comparativ cu a altor mamifere, în special sistemul circulator. Inima girafei trebuie să pompeze o presiune sangvină practic dublă ca a multor alte mamifere mari pentru a putea menține fluxul sanguin normal. În partea superioară a gâtului girafei, există un sistem complex de regulare a presiunii sangelui care previne excesul acestuia când girafa coboară capul să bea.
Vasele sangvine din partea inferioară a picioarelor sunt supuse unei presiuni foarte mari. Girafa are o piele groasă și strânsă pe extremitățile inferioare ale picioarelor, care menține presiunea extravasculară ridicată, semănând ca funcție cu costumul unui pilot de avion super sonic.
Majoritatea sunetelelor pe care girafa îl emite cu ajutorul plamanilor săi enormi nu poate fi auzit de urechia umană, întrucât girafele comunică între ele cu ajutorul infrasunetelor.
Limba de culoare neagră, foarte lungă (circa 45 de cm), îi permite să-și curețe urechile. Are două coarne și o creastă osoasă datorită dezvoltării excesive a oaselor frontale și nazale. Gura este diferită de cea a altor rumegătoare, buza superioară nu este tăiată ca la cămile, are o forma mai ascuțită. Are un sistem care îi permite să deschidă și să inchidă fosele nazale în mod voluntar, protejându-le de praf.
Blana este de culoare galbenă, cu pete de culoare mai închise sau mai deschise, petele de pe gât sau picioare sunt mai mici.
Girafele trăiesc în grupuri de 20-30 exemplare, la tinerețe, la bătrânețe caută singurătarea.

Lupul roscat

Mod de viata
Desi lupul roscat prefera sa traiasca in padurile montane, il putem  intalni si in  zone mai diferite cum este Tibetul, in  care nu sunt paduri.Din toata familia   Canidae, lupul roscat este cel care traieste in conditiile climatice cele mai variate , fiind capabil sa suporte gerul puternic , dar si caldura tropicala.


Lupul roşcat vânează în haită cu mare curaj şi de regulă cu succes, fiind în stare să doboare animale de mărimea bizonului, gonindu-le până la moarte.
Lupul roşcat trăieşte în haite, fiind numit şi câinele sălbatic al Asiei. Lupii haitei pornesc la vânătoare împreună şi tot împreună îşi cresc urmaşii. în ciuda îndârjirii dovedite în timpul vânătorii, lupul roşcat este un animal fricos evitând apropierea omului.
Mod de viaţă si vanatoare
Deşi lupul roşcat preferă să trăiască în pădurile montane, îl putem întâlni şi în zone mai diferite cum este Tibetul, în care nu sunt păduri. Din toată familia Canidae, lupul roşcat este cel care trăieşte în condiţiile climatice cele mai variate, fiind capabil să suporte gerul puternic, dar şi căldura tropicală.
Haita lupului roşcat este compusă din membrii familii lor înrudite. în vremurile în care animalele ce îi alcătuiau prada principală, nu erau rare, lupul roşcat trăia pe acelaşi teritoriu o perioadă lungă de timp. Raza lui de acţiune aztăzi este considerabil mai mare, deoarece străbate teritorii întinse pentru a găsi hrană.
Reproducere
In partea de sud a ariei sale de răspândire, lupul roşcat nu are o perioadă de împerechere bine stabilită, însă în regiunile nordice, împerecherea are loc iarna târziu, iar urmaşii vin pe lume între lunile februarie şi aprilie.
In perioada de împerechere, femela îşi amenajează un cuib în scorbura unui copac sau în crăpăturile stâncilor şi adesea împarte acest bârlog şi cu alte femele. Cand este pregătită pentru împerechere, urmăreşte cu îndârjire un mascul şi emite sunete smorcăite până cănd se produce împerecherea.
Puii se nasc după 60 de zile de gestaţie, au ochii închişi şi sunt acoperiţi cu un puf brun-auriu. Puii se dezvoltă destul de repede. După trecerea a două luni, puii, altfel nu prea îndrăzneţi îşi părăsesc mama doar din când în când, iar peste şase săptămâni devin mult mai independenţi.

Ştiaţi că….
• Potrivit unei legende, lupul roşcat îşi stropeşte victima în ochi cu urină, iar aceasta îl orbeşte pentru scurt timp.
• In Moscova, un mascul al acestei specii a reuşit să scape din ţarc realizând o săritură cu avânt, de 6 m lungime şi 2 m înălţime.
• Urletul emis de lupul roşcat poate fi imitat, vânătorii indieni îl folosesc ca să ademenească animalul.

 Caracteristici mai importante
Dimensiuni corporale
Talia: 43-50 cm
Lungimea corpului: 76-112 cm
Lungimea cozii: 30-55 cm
Greutatea corporală: 15-25 kg
Reproducere
Perioada de împerechere: în partea de nordică a ariei sale de răspândire, iama târziu
Durata gestaţiei: 62-64 zile
Numărul puilor la o fătare: 2-6
Mod de viaţă
Comportament: trăieşte în grupuri familiale sau în haite, compuse din cel mult 20 de exemplare
Sunete emise: smorcăit, scheunat, scrâşnet din dinţi, urlet
Hrana: mai ales animale copitate, mamifere mici şi păsări
Specii înrudite
In trecut anumiţi reprezentanţi ai genului Cuon au fost considerate specii independente: C. phmoevus, C. sumatrensis, C. dukhunensis, C.  rutilans şi C.  iavanicus; acestea însă sunt subspecii ale lupului roşcat.
Teritoriul de răspândire al lupului roşcat
Aria de răspândire
Răspândit în India, exceptând Sri Lanka, în sud-estul Asiei, până în Indonezia, în unele părţi ale Rusiei, Mongolia, China şi Coreea.
Protecţia speciei
Datorită vânătorii excesive a animalelor ce îi alcătuiesc hrana, lupul roşcat este o specie ameninţată, în marea majoritate a teritoriilor sale de răspândire. Habitatul său se micşorează continuu şi omul îl vânează în continuare.
Caracteristicile specifice ale lupului roşcat
Coada: este stufoasă, lungă, aproape că atinge solul, seamănă cu cea a vulpii; prezintă o culoare mai închisă decât restul corpului, la vârf prezentând culorile: negru, brun sau alb.
Părul: pe părţile laterale ale corpului are culoare roşcat-ruginie, pe gât şi umeri prezintă o nuanţă mată, brun-aurie. în partea de sud a ariei sale de răspândire, lupul roşcat are părul mai scurt şi mai deschis la culoare, în partea de nord însă are un strat inferior de păr mai gros.
Abdomenul: părul de pe abdomen este mai deschis la culoare decât cel de pe spate, uneori are culoarea crem.
Botul: în jurul ochilor şi a feţei are desenate umbre de culori mai închise.
Labele: sunt albe; faţă de dimensiunea animalului picioarele sunt destul de scurte.